Sopârla de nisip – o specie vulnerabilă în peisajul natural al României

Șopârla de nisip (Lacerta agilis), cunoscută și sub denumirea de șopârla verde de nisip, este o specie de reptilă prezentă în mai multe regiuni din Europa, inclusiv în România, unde poate fi întâlnită mai ales în zonele nisipoase din sud și sud-est.

Deși face parte din aceeași specie cu șopârla comună (Lacerta agilis), șopârla de nisip se referă de obicei la populațiile adaptate unor medii specifice – cu sol nisipos, dune și pajiști deschise.

• Cum arată șopârla de nisip și cum o recunoaștem

Șopârla de nisip are un corp robust, cu o lungime totală ce poate ajunge până la 25 de centimetri, din care mai mult de jumătate este coada. Masculii sunt ușor de identificat în perioada de împerechere datorită coloritului verde viu, mai ales pe laterale și pe cap, în timp ce femelele și juvenilii prezintă o culoare mai ternă, maronie sau cenușie, cu dungi și pete albe sau galbene pe spate.

Un element distinctiv al acestei șopârle este capacitatea de a se camufla eficient în mediul nisipos și în vegetația joasă. Textura solzoasă a pielii, dar și mobilitatea excelentă o ajută să se strecoare rapid prin iarbă sau sub pământ în caz de pericol.

• Unde trăiește șopârla de nisip

Această reptilă preferă habitatele uscate, cu sol nisipos, unde vegetația este rară și joasă – un mediu ideal pentru termoreglare și depunerea ouălor. În România, șopârla de nisip este întâlnită în special în Lunca Dunării, în Dobrogea și în sudul Olteniei, în zone precum Parcul Natural Comana sau în apropierea localităților dunărene.

Specia este dependentă de habitatele deschise, iar modificările aduse acestor zone (prin agricultură intensivă, urbanizare sau împăduriri artificiale) îi reduc șansele de supraviețuire.

• Comportament și reproducere

Șopârla de nisip este o specie diurnă, adică activă în timpul zilei, mai ales când temperaturile sunt favorabile. Începe activitatea primăvara devreme, iar perioada de împerechere are loc în lunile aprilie și mai. Masculii devin foarte teritoriali și își apără zonele de curtare cu agresivitate față de alți rivali.

Femela depune între 5 și 15 ouă, într-o groapă săpată în nisip, unde temperaturile constante ajută la dezvoltarea embrionilor. Puii eclozează după aproximativ 8 săptămâni și sunt complet independenți de la naștere.

• Cu ce se hrănește și ce rol are în ecosistem

Dieta șopârlei de nisip este formată în principal din insecte, păianjeni, omizi, larve și alte nevertebrate mici. Prin această alimentație, contribuie semnificativ la menținerea echilibrului natural și la combaterea dăunătorilor agricoli.

De asemenea, ea face parte din lanțul trofic natural, fiind, la rândul ei, pradă pentru păsări răpitoare, șerpi, vulpi sau chiar pisici domestice.

O specie vulnerabilă, în nevoie de protecție

Șopârla de nisip este considerată o specie vulnerabilă în mai multe țări europene, inclusiv în România. Distrugerea habitatului natural, folosirea excesivă a pesticidelor și fragmentarea terenurilor naturale sunt principalele amenințări.

În prezent, este protejată prin legislația națională și europeană, fiind inclusă în Anexa II și IV a Directivei Habitate. Astfel, este interzisă capturarea, uciderea sau perturbarea intenționată a exemplarelor din natură.

Conservarea acestei specii nu înseamnă doar salvarea unei șopârle, ci și protejarea unui întreg ecosistem nisipos, extrem de fragil și tot mai rar în peisajul natural românesc.