Boala Lyme: cauze, simptome și tratament

Boala Lyme este o afecțiune infecțioasă cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă prin mușcătura unei căpușe infectate. Boala poate afecta pielea, articulațiile, sistemul nervos și inima, iar fără tratament, poate duce la complicații grave pe termen lung.

Cum se transmite boala Lyme?

Principalul vector al bolii Lyme este căpușa din genul Ixodes, cunoscută și sub numele de căpușa-de-cerb. Aceste căpușe devin purtătoare ale bacteriei Borrelia după ce se hrănesc cu sângele animalelor infectate, cum ar fi rozătoarele sau căprioarele.

Transmiterea la om se face prin mușcătura unei căpușe infectate, dar aceasta trebuie să rămână atașată de piele între 36 și 48 de ore pentru ca bacteria să pătrundă în organism. Din acest motiv, îndepărtarea rapidă a căpușei poate reduce riscul de infectare.

Simptomele bolii Lyme

Faza incipientă

În primele 3-30 de zile după mușcătură, pot apărea următoarele simptome:

Eritem migrator – O erupție cutanată circulară, cu aspect de “ochi de bou”, care se extinde treptat.
Febră și frisoane – Asemănătoare unei răceli ușoare.
Oboseală accentuată – Pacienții pot resimți o stare de epuizare.
Dureri de cap și musculare – Pot fi însoțite de rigiditate cervicală.

Faza diseminată

Dacă infecția nu este tratată, bacteriile se pot răspândi în corp, iar simptomele se agravează:

Dureri articulare și inflamații – În special la genunchi.
Probleme neurologice – Amorțeală, slăbiciune musculară, paralizia nervului facial (paralizie Bell).
Palpitații și probleme cardiace – O afecțiune numită cardită Lyme.

Faza avansată

La câteva luni sau ani după infecție, pot apărea complicații severe:

Artrită cronică Lyme – Inflamație persistentă a articulațiilor.
Tulburări neurologice – Dificultăți de concentrare, pierderi de memorie, neuropatii.
Probleme cardiace severe – Inflamație a mușchiului cardiac (miocardită).

Diagnosticul se bazează pe istoricul mușcăturii de căpușă, simptome și teste de laborator. Cele mai utilizate teste sunt:

Testele serologice ELISA și Western Blot – detectează anticorpii împotriva bacteriei Borrelia.
PCR (Reacția de polimerizare în lanț) – analizează ADN-ul bacteriei în lichidul articular sau spinal.

Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, cum ar fi:

Doxiciclină – Prima alegere pentru adulți și copii peste 8 ani.
Amoxicilină – Recomandată pentru femeile însărcinate și copiii mai mici.
Ceftriaxonă – Pentru cazurile severe cu afectare neurologică.

În majoritatea cazurilor, tratamentul timpuriu cu antibiotice duce la vindecare completă. Pentru a reduce riscul de infecție, sunt recomandate următoarele măsuri:

Evitarea zonelor cu vegetație densă – căpușele sunt frecvente în păduri și iarbă înaltă.
Purtarea hainelor de protecție – mânecile lungi și pantalonii lungi reduc expunerea pielii.
Aplicarea de repelente împotriva căpușelor – produsele pe bază de DEET sau permethrin sunt eficiente.
Inspectarea corpului după activități în aer liber – căpușele trebuie îndepărtate imediat cu o pensetă.

Boala Lyme este o afecțiune gravă, dar poate fi prevenită și tratată dacă este depistată la timp. O atenție sporită la mușcăturile de căpușe și un tratament adecvat pot preveni complicațiile pe termen lung.